Traseul
„Aventurile noastre pe patru roti” continua, purtandu-ne azi spre Lacul Rosu.
Pornim din nou la drum, la fel de entuziasmati si bucurosi ca de fiecare data, de noua noastra calatorie. Ne indreptam spre DN12C, spre Gheorgheni, sosea care ne va conduce spre destinatia noastra.
Zona muntoasa care incepe treptat, pe masura ce ne apropiem de Gheorgheni, ofera privelisti minunate ale padurilor de conifere, ale pasunilor, ale paraurilor repezi care ne insotesc in loc in loc de-a lungul drumului serpuit, culminand in zare cu imaginea impozanta a Muntilor Giurgeului.
Inaintam spre Valea Hasmasului unde, in apropiere de Cheile Bicazului, la poalele Muntelui Hasmasul Mare, se deschide in fata noastra un platou cu un peisaj unic: Lacul Rosu.
Despre Lacul Rosu
Lacul Rosu este cel mai tanar lac natural din Romania si, totodata, un lac de baraj natural aflat pe valea raului Bicaz. Situat in judetul Harghita, la limita cu judetul Neamt, intre localitatile Gheorgheni si Bicaz, la o altitudine de 983 de metri, Lacul Rosu este incadrat de varfurile Suhardul Mic, Suhardul Mare si Ghilcos.
Dupa acesta din urma i se trage si cel de-al doilea nume, deoarece Lacul Rosu se mai numeste si Lacul Ghilcos sau Lacul Ucigas (in maghiara gyilkos insemnand ucigas).
S-a format in anul 1837, cand, in urma unor ploi abundente, un versant al Varfului Ghilcos s-a prabusit in albia raului Bicaz, blocand cursul natural al acestuia, iar denumirea de Lacul Rosu i se trage datorita oxizilor de fier carati de Raul Rosu si depozitati in lac, precum si din reflexia in apa a Varfului Suhard, ale carui roci sunt si ele, de culoare rosie.
Datorita carbonatilor de calciu si ai oxizilor de fier, care se gasesc din abundenta in apele lacului, padurea de brazi ce acoperea candva albia vaii s-a conservat, observandu-se trunchiurile pietrificate care impung obraznice toate suprefata lacului.
Leganda
O legenda a locului spune ca la surparea Varfului Ghilcos, atat locuitorii unui sat, cat si animalele lor, au pierit acoperiti de ape, iar sangele lor a inrosit apa lacului. De aici s-ar trage, conform legendei, numele de Lacul Rosu sau Lacul Ucigas.
Destinatia – Lacul Rosu
In sfarsit, iata-ne ajunsi la destinatie. Pe platoul ce se deschidea in fata noastra imediat de am intrat pe Valea Hasmasului, era foarte mare aglomeratie. Desi, din unghiul in care ne aflam, se vedeau mai multe parcari, toate erau ocupate. Noroc cu doi politisti care mai fluidizau putin traficul si care ne-au dirijat spre o parcarea, aflata intr-o usoara panta, spre partea stanga a drumului principal. Am parcat masina in aceasta parcare amenajata, in care, ca prin minune, mai erau ceva locuri, desi era cea mai apropiata de lac. Parcarea este contra cost, 10 lei pe ora.
De la parcare, inainte de a ajunge pe malul lacului, se afla o zona comerciala, cu magazinase pline cu suveniruri specifice zonei, magneti, articole artizanale, dar si o serie de minirestaurante si chioscuri, unde se pot servi tot soiul de preparate culinare, in special langosul unguresc si celebrul kurtos kolacs.
Am trecut pe langa zona comerciala indreptandu-ne spre lac si lasand achizitionarea suvenirurilor pentru mai tarziu.
Odata ajunsi pe malul lacului, vacarmul produs de aglomeratia de pe drum, din parcare si din zona comerciala, a disparut, lasand loc unei linisti relaxante. Ne-am plimbat agale pe aleea dimprejurul lacului, facand fotografii si bucurandu-ne de liniste, de ziua calda si insorita si de peisajul extraordinar aflat sub ochii nostri. Am admirat oglinda neteda a apei, Suhardul ce se profila maiestuos in zare, precum si vegetatia bogata de tufisuri si paduri de conifere ce strajuia imprejurimile. Ne-am oprit sa privim un card de ratuste salbatice care, o parte plutea pe suprafata apei, diezmierdandu-se cu racoarea ei, in timp ce o alta parte se odihnea dormitand in stufaris.
Am ramas profund impresionati, insa, de trunchiurile copacilor care, din adancuri, isi iteau capetele deasupra oglinzii lacului spre cer, cand, normal ar fi fost, ca lacul sa priveasca-n sus spre trunchiurile copacilor. Si uite cum, aici, natura ajuta la pastrarea in deplina conservare a unei paduri, fie ea si subacvatica, in pofida trecerii timpului. Soarta acestei paduri este bine stabilita, paradoxal cu soarta multor altor paduri normale, aflate „inca” la locul lor, pe creste.
Pentru agrement, in zona se afla un debarcader de unde se pot inchiria barci cu care se pot face plimbari pe lac, cu „slalomul” de rigoare printre trunchiurile copacilor, pentru a-i observ indeaproape.
Pentru cei care doresc sa ramana una sau mai multe zile, in zona se afla o serie de hoteluri, pensiuni si cabanute intr-o paleta larga de preturi, pentru toate buzunarele.Este si normal sa fie asa, deoarece in jurul Lacului Rosu s-a dezvoltat de-a lungul timpului o adevarata statiune turistica, statiune ce poarte acelasi nume: Statiunea Lacul Rosu. Cazarile oferite sunt de la cele mai rudimentare la cele mai luxoase, in functie de pret, iar gazdele, de fapt toti oamenii zonei, sunt foarte primitori si ospitalieri.
Pentru iubitorii de drumetii, exista trasee montane marcate, spre diferite obiective turistice.
Dupa o plimbare de cateva ore pe poteca bine conturata din jurul lacului, ne-am intors in zona comerciala pentru a ne achizitiona cateva suveniruri. Am stat la o coada de vreo 10-15 persoane pentru un langos unguresc, dar a meritat. Unul la fel de bun am mai mancat doar in Ungaria. Kurtos kolacs-ul l-am luat la pachet.
Cu burtile pline si multumiti pe deplin de orele minunate petrecute intr-un peisaj de poveste, ne-am indreptat spre masina pentru a ne continua drumul prin Cheile Bicazului, spre Lacul Bicaz.
Calatoria noastra de azi, se incheie aici si in speranta ca v-a placut, va rugam sa apasati atat butonul „Urmareste”, pentru a fi alaturi de noi in urmatoarele noastre “Aventuri pe patru roti”, cat si butoanele „Apreciaza” si „Subscribe”, aflate mai jos. „Alegeri bune” va dorim!
Puteti urmari si canalul nostru de YOUTUBE dand click aici!
Aventuri din calatorii altfel 